|
Djvava
Membru Silver
Inregistrat: acum 5 ani
Postari: 67
|
|
vali64 a scris:
Djvava a scris:
Stelica a scris:
Cartea a aparut la editura Nemira, iar traducatoarea se numeste Ana-Veronica Mircea, la randul ei fiind scriitoare de SF.
A tradus si Jocurile Foamei.
Alte comentarii nu sunt in masura sa le fac.
O zi buna! |
Nu neg competenta sau priceperea in traducerea Jocurilor Foamei. (Eu am prima editie in romana)
Dar cu acest volum nu a nimerit-o. Sunt mari diferente intre volumele anterioare si acesta.
Iata o traducere a catorva paragrafe:
— Va fi roi.
Alagai Ka, demonul Consort, a vorbit cu buzele salahorului uman, cel pe care l-au numit Shanjat. Consortul se afla legat într-un cerc de putere, dar a spulberat una dintre încuietori și a luat salahorul înainte ca răpitorii săi să poată reacționa.
Cu voința zdrobită, Shanjat era puțin mai mult decât o marionetă acum, iar Consortul s-a bucurat de durerea provocată răpitorilor săi. El a mișcat picioarele salahorului, obținând un sentiment al corpului. Nu la fel de util ca un metamorf, dar puternic, înarmat cu armele primitive ale creaturilor de la suprafață și o legătură emoțională cu răpitorii săi pe care Consortul ar putea-o exploata.
— Ce ar trebui să însemne asta în Miez?, a întrebat Mesagerul. Cel pe care ceilalți l-au numit Arlen sau Par'chin. El avea influență asupra celorlalți, dar nu era adevărata dominație.
Consortul a accesat centrul lingvistic al salahorului, crescând în fluență mormăielile primitive care au trecut drept comunicare între oameni.
— Regina este aproape să depună ouă.
Mesagerul a întâlnit ochii salahorului și și-a încrucișat brațele. Glifele impregnate în trupul său au tresărit cu putere.
— Știm asta. Ce legătură are cu un roi?
— M-ați întemnițat și i-ați ucis pe frații mei cei mai puternici, a spus Consortul.
— Nu mai există nici unul în curtea minții cu suficientă putere pentru a împiedica tinerele regine să-i sece mamei magia și să se maturizeze.
Mesagerul a ridicat din umeri.
— Reginele se vor ucide una pe cealaltă, nu-i așa? Chiar acolo, în camera de naștere, iar cea mai puternică va prelua stupul. Mai bine o regină în creștere decât una complet matură.
Consortul a ținut ochii salahorului fixați pe Mesager în timp ce urmărea cu ochii săi aura celorlalți din cameră.
Înarmat cu mantia, sulița și coroana ucigașului minții, Moștenitorul - cel numit Jardir - era cu ușurință cel mai periculos. Înlănțuit într-un cerc de glife, Consortul avea puține opțiuni dacă Moștenitorul decidea să-l omoare, iar subjugarea lui Shanjat îl înfuria pe moștenitor peste măsură.
Dar aura Moștenitorului l-a trădat. La fel cum voia să-l omoare pe Consort, avea nevoie de el în viață.
Mai interesantă era plasa de emoții care-l legau pe Moștenitor de Mesager. Dragoste și ură, rivalitate și respect. Furie. Vină. Era un amestec amețitor, iar Consortul simțea plăcere studiindu-l. Moștenitorul era nerăbdător să afle informații. Erau multe lucruri pe care Mesagerul nu i le-a spus, iar iritarea i-a crăpat de-a lungul aurei, pentru că era nevoit să urmeze exemplul altuia. |
Nu știu din ce variantă tradusă aiurea ai luat citatul pe care l-ai pus, în niciun caz din varianta care a apărut aici. Iată cum arată citatul respectiv:
”334 D.Î.
— Vom năboi asupra voastră.
Cuvintele lui Alagai Ka, demonul Consort, se desprindeau de pe buzele salahorului uman pe nume Shanjat. Consortul zăcea legat, într-un cerc de forță, dar spărsese unul dintre lacăte și luase salahorul în stăpânire înainte de a izbuti temnicerii lui să-l împiedice.
Cu voința zdrobită, Shanjat era acum aproape o marionetă, spre durerea temnicerilor demonului, care le savura suferința. Îl făcu pe salahor să-și mute greutatea de pe un picior pe altul, dobândind cunoașterea trupului său. Nu era la fel de folositor ca un metamorf, purta armele primitive ale creaturilor de la suprafață și avea o legătură sentimentală cu temnicerii, de care Consortul putea să profite.
— Ce Miezului vrea să-nsemne asta? întrebă poruncitor Exploratorul.
Ceilalți îi spuneau Arlen sau Parʼchin. Îi înrâurea pe toți, dar nu îi domina cu adevărat.
Consortul pătrunse în centrul vorbirii salahorului și începu să înșire din ce în ce mai clar mormăiturile primitive prin care se înțelegeau oamenii.
— Regina va face ouă cât de curând.
Exploratorul se uită în ochii salahorului și își încrucișă brațele la piept. Glifele trasate cu cerneală în carnea lui pulsau de energie.
— Asta știm. Ce legătură are cu o năboire?
— M-ați întemnițat și mi-ați ucis cei mai puternici frați, răspunse Consortul. În Curtea mintalilor n-a mai rămas nimeni cu destulă forță ca să le-mpiedice pe reginele tinere să-și secătuiască mama de magie și s-ajungă la maturitate.
Exploratorul ridică din umeri.
— Reginele se vor omorî unele pe altele, nu-i așa? Chiar acolo, în încăperea unde vin pe lume, și cea mai puternică va lua în stăpânire cuibul. Mai bine o regină abia ieșită din ou decât una ajunsă la maturitate deplină.
Consortul rămase cu ochii salahorului țintuiți asupra Exploratorului, în vreme ce ai săi priveau aurele celorlalți oameni din cameră.
Înarmat cu mantia, sulița și coroana Omorâtorului de Mintali, Moștenitorul – cel căruia îi spuneau Jardir – era de departe cel mai primejdios. Înlănțuit în cercul de glife, Consortul nu putea face mare lucru dacă el, înfuriat peste măsură de subjugarea lui Shanjat, se hotăra să-l ucidă.”
Poate că ar trebui să fim puțin mai atenți atunci când aruncăm cu noroi în niște oameni deosebiți, datorită cărora avem acces la multe cărți minunate. |
Nu vreau sa continui o disputa care nu-și are rostul. In al4-lea volum cel numit acum Calatorul era Mesagerul. Iar acel năboi ma zgarie pe creier. Si cu asta am incheiat. Voi credeti ca daca un traducator e acreditat e Dumnezeu? Ei bine, si ei o zbârcesc uneori!
|
|
